Mare Zeu Vasile, Vasile în postura Lotus. |
Mare Zeu Vasile, Vasile împreună cu Tati Shiva și Zeii Medii. |
Compoziția
oaselor.
|
În
ceea
ce privește compoziția
oaselor,
acestea conțin 20% apa și
80% reziduu uscat,
substanțe organice (oseina)
și substanțe anorganice
(îndeosebi săruri de calciu și fosfor)).
Substanța fundamentală
a țesutului osos este produsă
de osteoblaste
și
este formată
din substanțe organice
și din substanțe minerale.
Principala substanță organică
este oseina.
Oseina
este foarte avidă de
săruri minerale
cu care se impregnează puternic.
Mai clar oseina
este armătura(fier
betonul) pentru cimentul format
de substanțele minerale.
Proporția substanțelor organice
este de 34%.
Sărurile Minerale,
sunt
în proporție
de 66%.
Compoziția osoasă cuprinde:
1. Fosfat de calciu=
85%;
2. Carbonat de calciu = 9%;
3. Fluorură de calciu = 3,5%;
4. Fosfat
de magneziu
= 2%;
5. Clorură de sodiu = 0,5%;
6. Și alte substanțe.
|
||||
|
Rolul
oaselor în organism.
În
organism oasele
îndeplinesc
un rol vital.
În funcție de acest
rol,
ele au o structură
și o formă corespunzătoare.
Rolul
de a susține greutatea
diferitelor
părți
ale organismului.
Cel mai important rol
în susținerea corpului
îl au oasele
picioarelor.
Aceste oase au o secțiune
tubulară.
Acest tip de secțiune
mărește mult rezistența
la compresiune,
încovoiere
și torsiune
fără
să crească
secțiunea oaselor
componente.
Rezistența
la presiune
și
tracțiune
a oaselor este foarte
mare.
S-a făcut încercări cu osul
Tibia
și acesta a suportat 1500
de
kilograme.
Rol
de protecție
pentru diferite
organe
ale corpului.
Aceste oase
mărginesc cavitatea
în care sunt adăpostite
organele protejate.
Pot
aminti în primul rând oasele
cutiei craniene
care adăpostește
encefalul.
Coloana
vertebrală
cu rol de protecție
pentru măduva spinări.
Tot rol de protecție
îl au oasele cuști toracice(sternul,
coastele
și coloana
vertebrală
în acea zonă)
care protejează
inima,
plămâni
și vasele
sanguine
în zona toracică.
|
||||
|
În
cazul mișcări
corpului oasele joacă
și un rol de
organe
pasive
ale mișcări.
În această nouă
funcție oasele
sunt numite pârghii.
Știm din clasa
a-I-a de liceu
că avem trei
ordine de pârghii:
Pârghii
de ordinul I,
care
are forma(R
– S – F), este
cazul răngi.
Când
Arhimede
a descoperit
acestă lege
a pârghiilor
a spus:
„Dați-mi
un punct de sprijin
și am să ridic
Pământul.”
În
acest caz
punctul
de sprijin(S)
se găsește între
punctul de aplicarea
forței(F)
și
punctul de aplicare
a rezistenței(R).
Această
pârghie
este folosită
la menținerea
capului
în echilibru
pe coloana vertebrală.
Vezi
Planșa
7 A,
Figura
1.
Pârghia
de ordinul II,
care
are forma(S
– R
– F), este
cazul roabei.
În acest caz la mânere
avem forța,
greutatea
din robă
este rezistența,
iar roata
este sprijinul.
În acest caz
punctul
de sprijin(S)
se găsește la
un capăt(roata),
punctul
de aplicare
a rezistenței(R)
se
găsește la mijloc,
iar punctul de aplicare
a forței(F)
se află la capătul
opus sprijinului.
Acest
tip de pârghie
se întâlnește când ne
ridicăm pe vârful piciorului.
În
acest caz sprijinul la vârful
picioarelor,
punctul de aplicare
a rezistenței
este la articulația
oaselor
gambei
cu oasele tarsiene,
iar punctul de aplicare
a forței
pe osul
călcâiului.
Vezi Planșa
7 A,
Figura
2.
Pârghia
se realizează
în timpul mersului.
Pârghia
de ordinul III,
care
are forma(S
– F
– R),
este
cazul pensetei
sau antebrațul.
O
asemenea pârghie
se realizează la membrul
superior,
în timpul ridicării
unei greutăți
așezate în palmă,
prin flexia
antebrațului.
În
acest caz
rezistenței(R)
se
găsește în
palmă,
punctul de sprijin(S)
este
articulația
cotului,
iar punctul
de aplicare
a
forței
se găsește pe oasele
antebrațului.
|
||||
|
Rol
important în depozitarea de calciu și de acid fosforic.
Calciul
și acidul
fosforic
sunt substanțe
foarte necesare organismului.
Oasele având în compoziția
lor o mare
cantitate
de săruri
de calciu
și săruri
ale acidului
fosforic,
reprezintă un depozit
natural
de astfel de substanțe
minerale,
încât organismul
apelează
la nevoie
la aceste
organe.
Rolul antitoxic al oaselor.
Datorită faptului că colagenul
din oase
are proprietatea
de a fixa,
pe lăngă săruri
de calciu,
și diferite alte substanțe
minerale,
care pot fi dăunătoare
organismului
ele sunt fixate
în sistemul
osos.
Din sânge
trec
în masa
oaselor
și se depun
acolo temporal
o serie de elemente,
ca:
Pb,
As,
F,
Ra,
etc. În acest caz se evită
o prea mare concentrare
a lor în mediul
intern
al organismul.
Prin
acest rol
antitoxic
mediul
intern
este purificat
în mod continuu.
Rolul măduvei oaselor.
Oasele au o mare
importanță
pentru organism
și prin activitățile
fiziologice
care au loc în măduva
lor.
Astfel măduva
roșie generează
în mod continuu
globule roșii(hematopoeză).
|
||||
|
Formare
sistemului osos.
Oseina impregnată cu săruri minerale, se dispune sub forma unor lamele care se numesc lamele osoase. În lamelele osoase se găsesc numeroase fibrile colagene. În cadrul unei lamele osoase toate fibrele sunt paralele între ele, iar în lamelele alăturate fibrelor au direcții perpendiculare. În acest caz în lamelele osoase sau între ele se găsesc osteoplastele care adăpostesc osteocite. După dispoziția lamelelor osoase, țesutul osos prezintă două variațiuni: 1. Țesut osos compact (haversian); 2. Țesut osos spongios. Structura oaselor. Oasele sunt organe tari și elastice. În structura lor predomină țesutul osos care este prezentat prin cele două variațiuni: Țesut osos compact; Țesut osos spongios. Dispoziția acestor variațiuni în structura osului este adaptată în funcție de rezistența osului la presiune, tracțiune și torsiune. Dacă facem o secțiune longitudinală într-un os lung, vom deosebi următoarele părți : cartilajul articular, Epifiza(os spongios), canalul medular, osul compact, măduva osoasă, periostul și diafiza(corpul osului). Pentru lămuriri vezi Planșa 6 A. Și acum mici detalii. La exterior oasele sunt acoperite de o membrană conjunctiva vascularizata numită periost. Diafiza este formată din țesut osos compact, în centrul căreia se găsește canalul medular cu măduva galbena la adult și măduva roșie la făt. Epifize(capetele osului) în interiorul epifizelor este format din țesut spongios, cu măduva roșie, iar la exterior avem un strat subțire de țesut osos compact. |
||||
După formă oasele se clasifica în: oase lungi, oase late, oase scurte și oase mixte. Oase lungi au lungimea mai mare ca grosime și lățimea ele sunt: humerus, radius, ulna, femur, tibie, fibula, etc. Oasele late au forma de lamelă deci au grosime mai mica ca cele două dimensiuni și sunt: parietal, frontal, occipital, stern, scapula, os coxal. Oasele scurte au cele trei dimensiuni aproape egale și sunt: carpiene, tarsiene și vertebrele. Oasele cu formă specială, care nu prezintă nici unul din caracterele celor trei tipuri. În acest caz pot afirma că aceste oase au o formă specială în funcție de locul pe care îl servesc și solicitările care apar în os în acel loc. În acest caz avem: mandibula, maxilarul superior, oasele zigomatice, oasele temporale, osul occipital, etc. |
||||
Articulațiile. Legătura dintre oase este asigurata de articulații care, în funcție de gradul de mobilitate, se împart în: 1. Articulații fixe (sinartroze), în acest caz legătura dintre oase este realizată cu ajutorul unui țesut cartilaginos. Legătura are un oarecare grad de elasticitate. Această articulație cu greu este distrusă. Exemplu articulația oaselor craniului; 2. Articulații mobile(diartroze). Sunt articulații în care oasele sunt mobile unul față de celălalt. După gradul de mobilitate diartroze se împart în: a). Articulații mobile (artrodii), care se caracterizează printr-o mobilitate ridicată, capetele oaselor având cartilaje articulare legate intre ele prin capsula articulara întărita de ligamente. Exemplu articulația genunchiului; b). Articulații semimobile(amfiartroze) care apar intre oasele care se articulează prin intermediul unei țesut fibro-cartilaginoase(ligamente); Exemplu articulațiile vertebrelor. Despre articulații voi mai spune mai multe în alte lecții. |
||||
|
Alcătuire
sistemul osos.
Sistemul osos(scheletul) este alcătuit din totalitatea oaselor din organism (aproximativ 200 la număr), precum și din articulațiile dintre acestea. Sistemul osos se împarte astfel: A. Scheletul capului, B. Scheletul trunchiului. Vezi planșa 8 A. C. Scheletul membrelor este format din: 1. scheletul centurilor și 2. scheletul membrelor propriu-zise. a) Scheletul membrelor superioare format din: Centura scapulara care leagă oasele membrelor superioare de scheletul trunchiului. Este alcătuit din omoplat(scapula) și clavicula. |
||||
A. Scheletul capului se împarte în două părți distincte: a). neuro-craniu (format din cutia craniană); b). viscerocraniu (format din oasele feței); a) Neuro-craniul(cutia craniană) este formata din 8 oase late care adăpostesc encefalul, dintre care 4 sunt neperechi și avem: 1). osul frontal(al frunții), 2). osul etmoid și 3). osul sfenoid așezate la baza cutiei craniene, 4). osul occipital(al cefei); 5, 6, 7 și 8 sunt oase perechi precum, oasele temporale(al tâmplelor) și oasele parietale(al bolții craniene). |
||||
1). Osul frontal este un os nepereche, așezat la partea anterioară(din față) a cutiei craniene. 2). Osul etmoid este un os nepereche. El aparține atât cutiei craniene cât și craiului visceral. Este așezat la partea dinainte a bazei cutiei craniene, între frontal și sfenoid și este format din : lamela ciuruită, lamela verticală și masele laterale. 3). Osul sfenoid este os nepereche. El se găsește în partea centrală a bazei craniului. Corpul acestui os are forma de fluture. Corpul sfenoidului formează partea centrală, care se sudează anterior cu frontalul și etmoidul, iar posterior(spate) cu occipitalul. În acest caz osul sfenoid este așezat în spatele etmoidului, la baza craniului și înaintea occipitalului. Osul sfenoid este un os special cu o formă foarte complicată, el prezintă numeroase orificii, prin care străbat vasele sanguine și nervi, etc. Pe fața internă, corpul sfenoidului are o depresiune numită șaua turcească, în care este așezată hipofiza. 4). Osul occipital este un os nepereche, așezat în partea posterioară a cutiei craniene. El este format din partea de bazală sau corpul osului, două părți laterale și solzul osului. 5 și 6). Osul parietal este un os pereche și este situat pe părțile lateral superioare ale cutiei craniene. 7 și 8). Osul temporal este un os pereche de o formă complexă, așezat în regiunea urechii și a tâmplelor. Osul e alcătuit din două părți principale: a). Una externă și verticală în formă de solz, care se articulează cu parietalul; b). Și alta înăuntru, ca o masă voluminoasă și foarte tare, numită stânca temporalului. În cavitatea scobită a temporalului se găsește urechea internă. |
||||
b). Craniul visceral(Viscerocraniul), mai cunoscut și sub denumirea de oasele feței, situat în partea anterioară a craniului. El este format din 14 oase, din care: 2 mandibula(osul maxilarului inferior) și vomerul sunt ne pereche și mediane. Celelalte sunt oase pereche și sunt așezate simetric față de planul median. Cele șase oase pereche sunt: maxilarul superior, osul palatin, osul nazal, osul lacrimal, osul zigomatic, cornetul nazal inferioare. Vezi planșa 9 A, figura 1, 2, 3. |
||||
Maxilarul superior. Este cel mai bine dezvoltat os al al feței. Dacă privim acest os separat vedem că el a necesitat multă muncă de proiectare și după aceia multă muncă de cercetare și în final multă experimentare practică a acestui os. Și numai după multe experimentări practice s-a ajuns la forma finală a acestui os. Este un os pereche situat în partea centrală a feței. Forma acestui os este foarte neregulată și este alcătuită din corp și patru apofize. Corpul maxilarului are formă neregulată și prezintă patru fețe. Cele două oase maxilare, sudate între ele, formează partea centrală a craniului visceral. Da Eu am numai trei dinți în zona superioară a maxilarului. În acestă zonă la baza osului occipital se găsește Lalana chakra. |
||||
Osul Zigomatic. Sau osul malar, este un os pereche așezat pe partea lateral inferioară a feței(a orbitei). Acest os formează partea laterală superioară a scheletului feței. |
||||
Mandibula. Sau maxilarul inferior este un os nepereche singurul os mobil din scheletul capului. Se află la partea inferioară a feței și este format din corp și două ramuri. Corpul mandibulei are forma de potcoavă, cu convexitatea orientată anterior. Extremitățile posterioare se continuă cu ramurile mandibulei. Ele prezintă o față anterioară și o față posterioară. |
||||
Următoarele oase și cavități ale feței sunt: Osul lăcrimar, Osul nazal, Cornetul nazal inferior, Osul palatin, Vomerul, Cavitățile orbitale, Cavitatea nazală, Osul hioid. Osul hioid este un os nepereche, așezat între mandibulă și cartilajul tiroidian. El nu este articulat direct cu celelalte oase, ci se articulează prin două ligamente de apofizele stiloide ale oaselor temporale, iar prin mușchi se leagă de faringe, laringe, mandibulă, stern și omoplat. Are forma literei U cu deschiderea înapoi. |
||||
|
Despre
oase.
Privire generală asupra oaselor craniului. În ansamblul său craniul are o formă ovoidă și prezintă trei dimensiuni. Volumul cutiei craniene este cuprins între 1450 și 1500 de ml. Craniul prezintă o bază, o față anterioară, o față laterală și fața superioară. |
||||
Ce spun Eu despre oasele craniului și feței: Avem șape ani la Josani și făceam 6 ore pe zi Yoga. Totuși aveam presiuni și dureri puternice în următoarele oase: bărbie(mandibulă), punctele urechi(oasele temporale), frunte(osul frontal), maxilarul superior, oasele zigomatice, oasele parietale, osul occipital, etc. Și veni ziua de 6 iulie 1990 când Marea Zeiță Kundalini s-a trezit foarte puternic și-a trimis curenți Ei în oasele feței și oasele craniului. Durerea a devenit insuportabilă și teroarea și chinuiala s-a perpetuat timp de 26 de ani și nu încetează nici acum. Mai mult în zona urechi stângi pe canalul Sarasvati(la unirea lui cu Sushumna nadi) a apărut pumnalul înfipt în urechea stângă. În jurul lui Ajna chakra în loc de durerea care o avem din copilărie, acum era un Disc de Ghiață. Totă Ajna mea era rece, densă, dureroasă, o teroare permanentă și cu greu o puteam învârti. Totuși după 20 de ani aceste două blocaje s-au mai diminuat. Tot în jurul lui Ajna chakra erau cele Două Baloane ale sale(formate din prana reziduală), după mari strategii și eforturi cu greu le-am eliminat. Intrând în aceste presiuni, dureri, chinuială și teroare, mentalul meu a cedat și am intrat în acea nebunie yoghină pe care Eu am numit-o starea de „Nebukunva.” Nu este o stare de boală, ci apare ca urmare a vitezei de 3 până la 5 ori, a curenților Mamei Kundalini și Prana Shakti față de ființele umane(față de viteza organelor corpului). În acest caz organele corpului, dar mai ales sistemul nervos central nu poate să lucreze la acestă viteză superioară, lucrează defazat și cu multă întârziere și de aici apare nebunia yoghină. |
||||
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu