Vasile Ivașca. 5. Țesutul osos (Asthi). Prim parte.

Mare Zeu Vasile, Vasile în postura Lotus.

Mare Zeu Vasile, Vasile împreună cu Tati Shiva și Zeii Medii.

Am intrat în într-o nouă lecție de prezentare a celor 7 dhatus. Da sistemul osos e foarte important el susține și asigură protecție organelor importante ale corpului.

5. ASTHI(sistemul osos). Este suportul corpului întreg. De el sunt legate o serie de țesuturi în special mușchi. Țesutul osos este greu(guru), aspru(khara), static(sthira) și greoi. Principalele sale funcții sunt de protecție și susținere. El hărănește măduva osoasă(majja) și conferă protecție țesutului muscular(mamsa).

Țesutul osos. Este tot un țesut conjunctiv în care substanța fundamentală este impregnată cu o mai mare cantitate de substanțe minerale, care îi dau o mare rezistentă(solidaritate). Toată acestă nouă structură formată se numește substanță osoasă. Celulele osoase formate se prezintă sun două aspecte: osteoblaste și osteocite. Osteoblastele sunt celule osoase în formare. Ele au o formă paralelipipedică la începutul evoluției lor, evoluând treptat în aspectul stelat.

Discuții și lămuriri în legătură cu compoziția osoasă. Metabolismul osos. Dacă privim un os am zice că acolo nu sunt schimburi de substanțe, totuși în interiorul lor au loc în permanent schimb de substanțe. Astfel procesele metabolice care au loc în țesutul osos sunt foarte complexe. Pentru ca acest metabolism să se desfășoare în condiții normale sunt necesare două tipuri de substanțe : unele luate din alimente, altele elaborate în organism. În acest caz unele din aceste substanțe contribuie la formarea oseinei, iar celelalte pentru mineralizarea osului. Pentru formarea oseinei(substanța colagenă) sunt necesari amino acizi esențiali, lactoză și vitamina C, o alimentație satisfăcătoare, cum ar fi laptele. Pentru mineralizarea oaselor sunt necesare sărurile, de fosfații, carbonații, cloruri, etc. La acest proces un rol important îl are vitamina D2 și uni hormoni produși de glandele endocrine.

Mare Zeu Vasile, Vasile la absolvirea clasei a - VII -a în 1962 în Căbești. Secțiune longitudinală printr-un os lung.

Compoziția oaselor.

În ceea ce privește compoziția oaselor, acestea conțin 20% apa și 80% reziduu uscat, substanțe organice (oseina) și substanțe anorganice (îndeosebi săruri de calciu și fosfor)). Substanța fundamentală a țesutului osos este produsă de osteoblaste și este formată din substanțe organice și din substanțe minerale. Principala substanță organică este oseina. Oseina este foarte avidă de săruri minerale cu care se impregnează puternic. Mai clar oseina este armătura(fier betonul) pentru cimentul format de substanțele minerale. Proporția substanțelor organice este de 34%. Sărurile Minerale, sunt în proporție de 66%. Compoziția osoasă cuprinde: 1. Fosfat de calciu= 85%; 2. Carbonat de calciu = 9%; 3. Fluorură de calciu = 3,5%; 4. Fosfat de magneziu = 2%; 5. Clorură de sodiu = 0,5%; 6. Și alte substanțe.

Rolul oaselor în organism. În organism oasele îndeplinesc un rol vital. În funcție de acest rol, ele au o structură și o formă corespunzătoare. Rolul de a susține greutatea diferitelor părți ale organismului. Cel mai important rol în susținerea corpului îl au oasele picioarelor. Aceste oase au o secțiune tubulară. Acest tip de secțiune mărește mult rezistența la compresiune, încovoiere și torsiune fără să crească secțiunea oaselor componente. Rezistența la presiune și tracțiune a oaselor este foarte mare. S-a făcut încercări cu osul Tibia și acesta a suportat 1500 de kilograme. Rol de protecție pentru diferite organe ale corpului. Aceste oase mărginesc cavitatea în care sunt adăpostite organele protejate. Pot aminti în primul rând oasele cutiei craniene care adăpostește encefalul. Coloana vertebrală cu rol de protecție pentru măduva spinări. Tot rol de protecție îl au oasele cuști toracice(sternul, coastele și coloana vertebrală în acea zonă) care protejează inima, plămâni și vasele sanguine în zona toracică.

În cazul mișcări corpului oasele joacă și un rol de organe pasive ale mișcări. În această nouă funcție oasele sunt numite pârghii. Știm din clasa a-I-a de liceu că avem trei ordine de pârghii: Pârghii de ordinul I, care are forma(R – S – F), este cazul răngi. Când Arhimede a descoperit acestă lege a pârghiilor a spus: „Dați-mi un punct de sprijin și am să ridic Pământul.” În acest caz punctul de sprijin(S) se găsește între punctul de aplicarea forței(F) și punctul de aplicare a rezistenței(R). Această pârghie este folosită la menținerea capului în echilibru pe coloana vertebrală. Vezi Planșa 7 A, Figura 1. Pârghia de ordinul II, care are forma(S – R – F), este cazul roabei. În acest caz la mânere avem forța, greutatea din robă este rezistența, iar roata este sprijinul. În acest caz punctul de sprijin(S) se găsește la un capăt(roata), punctul de aplicare a rezistenței(R) se găsește la mijloc, iar punctul de aplicare a forței(F) se află la capătul opus sprijinului. Acest tip de pârghie se întâlnește când ne ridicăm pe vârful piciorului. În acest caz sprijinul la vârful picioarelor, punctul de aplicare a rezistenței este la articulația oaselor gambei cu oasele tarsiene, iar punctul de aplicare a forței pe osul călcâiului. Vezi Planșa 7 A, Figura 2. Pârghia se realizează în timpul mersului. Pârghia de ordinul III, care are forma(S – F – R), este cazul pensetei sau antebrațul. O asemenea pârghie se realizează la membrul superior, în timpul ridicării unei greutăți așezate în palmă, prin flexia antebrațului. În acest caz rezistenței(R) se găsește în palmă, punctul de sprijin(S) este articulația cotului, iar punctul de aplicare a forței se găsește pe oasele antebrațului.

Rol important în depozitarea de calciu și de acid fosforic. Calciul și acidul fosforic sunt substanțe foarte necesare organismului. Oasele având în compoziția lor o mare cantitate de săruri de calciu și săruri ale acidului fosforic, reprezintă un depozit natural de astfel de substanțe minerale, încât organismul apelează la nevoie la aceste organe. Rolul antitoxic al oaselor. Datorită faptului că colagenul din oase are proprietatea de a fixa, pe lăngă săruri de calciu, și diferite alte substanțe minerale, care pot fi dăunătoare organismului ele sunt fixate în sistemul osos. Din sânge trec în masa oaselor și se depun acolo temporal o serie de elemente, ca: Pb, As, F, Ra, etc. În acest caz se evită o prea mare concentrare a lor în mediul intern al organismul. Prin acest rol antitoxic mediul intern este purificat în mod continuu. Rolul măduvei oaselor. Oasele au o mare importanță pentru organism și prin activitățile fiziologice care au loc în măduva lor. Astfel măduva roșie generează în mod continuu globule roșii(hematopoeză).

Mare Zeu Vasile, Vasile se închină în fața lui Tati Shiva în postura diamant. Cele trei ordine de pârghii aplicate la corpul uman.

Formare sistemului osos.

Oseina impregnată cu săruri minerale, se dispune sub forma unor lamele care se numesc lamele osoase. În lamelele osoase se găsesc numeroase fibrile colagene. În cadrul unei lamele osoase toate fibrele sunt paralele între ele, iar în lamelele alăturate fibrelor au direcții perpendiculare. În acest caz în lamelele osoase sau între ele se găsesc osteoplastele care adăpostesc osteocite. După dispoziția lamelelor osoase, țesutul osos prezintă două variațiuni: 1. Țesut osos compact (haversian); 2. Țesut osos spongios. Structura oaselor. Oasele sunt organe tari și elastice. În structura lor predomină țesutul osos care este prezentat prin cele două variațiuni: Țesut osos compact; Țesut osos spongios. Dispoziția acestor variațiuni în structura osului este adaptată în funcție de rezistența osului la presiune, tracțiune și torsiune. Dacă facem o secțiune longitudinală într-un os lung, vom deosebi următoarele părți : cartilajul articular, Epifiza(os spongios), canalul medular, osul compact, măduva osoasă, periostul și diafiza(corpul osului). Pentru lămuriri vezi Planșa 6 A. Și acum mici detalii. La exterior oasele sunt acoperite de o membrană conjunctiva vascularizata numită periost. Diafiza este formată din țesut osos compact, în centrul căreia se găsește canalul medular cu măduva galbena la adult și măduva roșie la făt. Epifize(capetele osului) în interiorul epifizelor este format din țesut spongios, cu măduva roșie, iar la exterior avem un strat subțire de țesut osos compact.

După formă oasele se clasifica în: oase lungi, oase late, oase scurte și oase mixte. Oase lungi au lungimea mai mare ca grosime și lățimea ele sunt: humerus, radius, ulna, femur, tibie, fibula, etc. Oasele late au forma de lamelă deci au grosime mai mica ca cele două dimensiuni și sunt: parietal, frontal, occipital, stern, scapula, os coxal. Oasele scurte au cele trei dimensiuni aproape egale și sunt: carpiene, tarsiene și vertebrele. Oasele cu formă specială, care nu prezintă nici unul din caracterele celor trei tipuri. În acest caz pot afirma că aceste oase au o formă specială în funcție de locul pe care îl servesc și solicitările care apar în os în acel loc. În acest caz avem: mandibula, maxilarul superior, oasele zigomatice, oasele temporale, osul occipital, etc.

Articulațiile. Legătura dintre oase este asigurata de articulații care, în funcție de gradul de mobilitate, se împart în: 1. Articulații fixe (sinartroze), în acest caz legătura dintre oase este realizată cu ajutorul unui țesut cartilaginos. Legătura are un oarecare grad de elasticitate. Această articulație cu greu este distrusă. Exemplu articulația oaselor craniului; 2. Articulații mobile(diartroze). Sunt articulații în care oasele sunt mobile unul față de celălalt. După gradul de mobilitate diartroze se împart în: a). Articulații mobile (artrodii), care se caracterizează printr-o mobilitate ridicată, capetele oaselor având cartilaje articulare legate intre ele prin capsula articulara întărita de ligamente. Exemplu articulația genunchiului; b). Articulații semimobile(amfiartroze) care apar intre oasele care se articulează prin intermediul unei țesut fibro-cartilaginoase(ligamente); Exemplu articulațiile vertebrelor. Despre articulații voi mai spune mai multe în alte lecții.

Mare Zeu Vasile, Vasile execută Sutra Neti. Scheletul omului.

Alcătuire sistemul osos.

Sistemul osos(scheletul) este alcătuit din totalitatea oaselor din organism (aproximativ 200 la număr), precum și din articulațiile dintre acestea. Sistemul osos se împarte astfel: A. Scheletul capului, B. Scheletul trunchiului. Vezi planșa 8 A. C. Scheletul membrelor este format din: 1. scheletul centurilor și 2. scheletul membrelor propriu-zise. a) Scheletul membrelor superioare format din: Centura scapulara care leagă oasele membrelor superioare de scheletul trunchiului. Este alcătuit din omoplat(scapula) și clavicula.

A. Scheletul capului se împarte în două părți distincte: a). neuro-craniu (format din cutia craniană); b). viscerocraniu (format din oasele feței); a) Neuro-craniul(cutia craniană) este formata din 8 oase late care adăpostesc encefalul, dintre care 4 sunt neperechi și avem: 1). osul frontal(al frunții), 2). osul etmoid și 3). osul sfenoid așezate la baza cutiei craniene, 4). osul occipital(al cefei); 5, 6, 7 și 8 sunt oase perechi precum, oasele temporale(al tâmplelor) și oasele parietale(al bolții craniene).

1). Osul frontal este un os nepereche, așezat la partea anterioară(din față) a cutiei craniene. 2). Osul etmoid este un os nepereche. El aparține atât cutiei craniene cât și craiului visceral. Este așezat la partea dinainte a bazei cutiei craniene, între frontal și sfenoid și este format din : lamela ciuruită, lamela verticală și masele laterale. 3). Osul sfenoid este os nepereche. El se găsește în partea centrală a bazei craniului. Corpul acestui os are forma de fluture. Corpul sfenoidului formează partea centrală, care se sudează anterior cu frontalul și etmoidul, iar posterior(spate) cu occipitalul. În acest caz osul sfenoid este așezat în spatele etmoidului, la baza craniului și înaintea occipitalului. Osul sfenoid este un os special cu o formă foarte complicată, el prezintă numeroase orificii, prin care străbat vasele sanguine și nervi, etc. Pe fața internă, corpul sfenoidului are o depresiune numită șaua turcească, în care este așezată hipofiza. 4). Osul occipital este un os nepereche, așezat în partea posterioară a cutiei craniene. El este format din partea de bazală sau corpul osului, două părți laterale și solzul osului. 5 și 6). Osul parietal este un os pereche și este situat pe părțile lateral superioare ale cutiei craniene. 7 și 8). Osul temporal este un os pereche de o formă complexă, așezat în regiunea urechii și a tâmplelor. Osul e alcătuit din două părți principale: a). Una externă și verticală în formă de solz, care se articulează cu parietalul; b). Și alta înăuntru, ca o masă voluminoasă și foarte tare, numită stânca temporalului. În cavitatea scobită a temporalului se găsește urechea internă.

b). Craniul visceral(Viscerocraniul), mai cunoscut și sub denumirea de oasele feței, situat în partea anterioară a craniului. El este format din 14 oase, din care: 2 mandibula(osul maxilarului inferior) și vomerul sunt ne pereche și mediane. Celelalte sunt oase pereche și sunt așezate simetric față de planul median. Cele șase oase pereche sunt: maxilarul superior, osul palatin, osul nazal, osul lacrimal, osul zigomatic, cornetul nazal inferioare. Vezi planșa 9 A, figura 1, 2, 3.

Maxilarul superior. Este cel mai bine dezvoltat os al al feței. Dacă privim acest os separat vedem că el a necesitat multă muncă de proiectare și după aceia multă muncă de cercetare și în final multă experimentare practică a acestui os. Și numai după multe experimentări practice s-a ajuns la forma finală a acestui os. Este un os pereche situat în partea centrală a feței. Forma acestui os este foarte neregulată și este alcătuită din corp și patru apofize. Corpul maxilarului are formă neregulată și prezintă patru fețe. Cele două oase maxilare, sudate între ele, formează partea centrală a craniului visceral. Da Eu am numai trei dinți în zona superioară a maxilarului. În acestă zonă la baza osului occipital se găsește Lalana chakra.

Osul Zigomatic. Sau osul malar, este un os pereche așezat pe partea lateral inferioară a feței(a orbitei). Acest os formează partea laterală superioară a scheletului feței.

Mandibula. Sau maxilarul inferior este un os nepereche singurul os mobil din scheletul capului. Se află la partea inferioară a feței și este format din corp și două ramuri. Corpul mandibulei are forma de potcoavă, cu convexitatea orientată anterior. Extremitățile posterioare se continuă cu ramurile mandibulei. Ele prezintă o față anterioară și o față posterioară.

Următoarele oase și cavități ale feței sunt: Osul lăcrimar, Osul nazal, Cornetul nazal inferior, Osul palatin, Vomerul, Cavitățile orbitale, Cavitatea nazală, Osul hioid. Osul hioid este un os nepereche, așezat între mandibulă și cartilajul tiroidian. El nu este articulat direct cu celelalte oase, ci se articulează prin două ligamente de apofizele stiloide ale oaselor temporale, iar prin mușchi se leagă de faringe, laringe, mandibulă, stern și omoplat. Are forma literei U cu deschiderea înapoi.

Mare Zeu Vasile, Vasile execută Simhasana. Scheletul capului văzut din față, lateral și secțiune.

Despre oase.

Privire generală asupra oaselor craniului. În ansamblul său craniul are o formă ovoidă și prezintă trei dimensiuni. Volumul cutiei craniene este cuprins între 1450 și 1500 de ml. Craniul prezintă o bază, o față anterioară, o față laterală și fața superioară.

Ce spun Eu despre oasele craniului și feței: Avem șape ani la Josani și făceam 6 ore pe zi Yoga. Totuși aveam presiuni și dureri puternice în următoarele oase: bărbie(mandibulă), punctele urechi(oasele temporale), frunte(osul frontal), maxilarul superior, oasele zigomatice, oasele parietale, osul occipital, etc. Și veni ziua de 6 iulie 1990 când Marea Zeiță Kundalini s-a trezit foarte puternic și-a trimis curenți Ei în oasele feței și oasele craniului. Durerea a devenit insuportabilă și teroarea și chinuiala s-a perpetuat timp de 26 de ani și nu încetează nici acum. Mai mult în zona urechi stângi pe canalul Sarasvati(la unirea lui cu Sushumna nadi) a apărut pumnalul înfipt în urechea stângă. În jurul lui Ajna chakra în loc de durerea care o avem din copilărie, acum era un Disc de Ghiață. Totă Ajna mea era rece, densă, dureroasă, o teroare permanentă și cu greu o puteam învârti. Totuși după 20 de ani aceste două blocaje s-au mai diminuat. Tot în jurul lui Ajna chakra erau cele Două Baloane ale sale(formate din prana reziduală), după mari strategii și eforturi cu greu le-am eliminat. Intrând în aceste presiuni, dureri, chinuială și teroare, mentalul meu a cedat și am intrat în acea nebunie yoghină pe care Eu am numit-o starea de „Nebukunva.” Nu este o stare de boală, ci apare ca urmare a vitezei de 3 până la 5 ori, a curenților Mamei Kundalini și Prana Shakti față de ființele umane(față de viteza organelor corpului). În acest caz organele corpului, dar mai ales sistemul nervos central nu poate să lucreze la acestă viteză superioară, lucrează defazat și cu multă întârziere și de aici apare nebunia yoghină.

Mare Zeu Vasile, Vasile în postura Bhadrasana. Mare Zeu Vasile, Vasile în postura Lotus.