Vasile Ivașca. 3. Mamsa(țesut muscular), 4. Medas(țesut adipos).

Mare Zeu Vasile, Vasile în postura Lotus.

Mare Zeu Vasile, Vasile împreună cu Tati Shiva și Zeii Medii.

Am introdus o nouă lecție din seria celor 7 Dhatus. Așa cum v-am anunțat de la început un medic Ayurved știe funcționarea corpului uman, pentru că el a făcut Medicina generală și numai după aceia a făcut ca specialitate Medicina Ayurveda. Totuși Eu caut să vă redau Anatomia și fiziologia umană sub o formă mai condensată. Eu v-am recomandat ca dumneavoastră trebuie să aveți o bibliotecă medicală acasă.

3. Mamsa(țesut muscular). Mamsa dhatu este produs de sânge și plasmă. Mușchi învelesc organele vitale, realizează mișcările articulațiilor și mențin forța vitală a corpului. Principala funcție a acestui țesut este conferirea forței și a energiei fizice a corpului. De asemenea el susține țesutul adipos.
Miologia este ramura anatomiei care se ocupă cu studiul naturi, structuri și funcțiile mușchilor. Myos=mușchi și logos=știință. Sistemul muscular cuprinde totalitatea mușchilor corpului. Mușchi sunt țesuturi de culoare roz sau roșiatică formate din celule musculare ce alcătuiesc corpul. La capătul fiecăruia se afla tendoanele. Rolul lor este de a genera forța și de a întreține locomoția. Se pot împart în: a). voluntari – acționați la comanda creierului; b). involuntari, care lucrează singuri. Avem două tipuri de mușchi: a). Mușchi scheletici sau somatici(mușchii striați) ei se fixează pe schelet, sunt controlați de creier și sunt responsabili de orice mișcare; b). Mușchi organelor interne sau viscerali sunt mușchi netezi, care au rol de a realiza mișcările involuntare ale organelor interne;. Mușchi scheletici formează 50% din greutatea corpului nostru. Principale lor caracteristici sunt: forma, structura, inserțiile, anexele și compoziția chimică.
Forma Mușchilor scheletici. Majoritatea mușchilor au o formă fuziformă, adică sunt îngroșați la mijloc și subțiați la capete. Avem trei tipuri de mușchi. A. Mușchi lați caracterizați prin grosimea mică, lățime mai mare ca grosime și lungime mai mare ca lățimea. Exemplu: triunghiular(deltoidul); patrulateri(dreptul abdominal); în evantai (temporalul). B. Mușchi scurți caracterizați prin grosimea mică, dar lungimea lor e mai mică ca lățimea. Exemplu mușchi intercostali a căror lungime este distanța dintre coaste, iar lățimea de la tuberculul costal la cartilajul costal. C. Mușchi circulari. Sunt mușchi care au fibrele dispuse sub formă de cercuri concentrice, fiind situate în jurul unor orificii. Exemplu mușchiul orbicular al buzelor și orbiculari ai ochilor. Mușchi circulari care închid orificiile organelor interne, ei se numesc mușchi sfincteri, și dintre aceștia amintim sfincter-ii anali, vezicali, uretrali, etc. Structura mușchilor striați: Are două părți: 1. Corpul mușchiului, ; 2. Tendonul. a). Corpul mușchiului are în structura sa următoarele: țesut muscular, țesut conjunctiv, vase sanguine și nervi. Țesutul muscular este format din fibre musculare striate, dispuse în mănunchi numite fascicule musculare primare. Aceste fascicule se grupează în fasciculu secundare și tot așa prin adăugarea de fascicule mușchiul devine mai voluminos. b). Tendonul. Partea constructivă care se găsește la extremitatea mușchiului, prin care forța musculara se transmite oaselor( va fi descris la upadhatus);
Mare Zeu Vasile, Vasile în postura Vajrasana și închinare în fața lui Tati Shiva. Contracții musculare, Secusa musculară, tetanos incomplet și tetanos complet.

Inserția, anexele și fiziologia mușchilor.

Inserția mușchiilor. Mușchii au două capete, unul se fixează pe un os sau două oase și un pe alt organ sau pielea. Punctele de fixare a mușchiilor se numesc inserții. Dacă mușchiul se contractă un capăt rămâne fix, iar celălalt se deplasează apropiindu-se de primul. Prin convenție sa stabilit că punctul care rămâne fix se numește origine sau punct fix, iar punctul care se deplasează se numește inserție terminală sau simplu inserție. După numărul capetelor de inserție, mușchii pot fi: cu un singur capăt; cu două capete numit biceps; cu trei capete numit triceps; cu patru capete numit cvadriceps.

Anexele mușchiilor. Anexele mușchiilor sunt formațiuni care se găsesc în legătură cu mușchii și ajută la funcționarea lor. Aceste a sunt: Fasciile musculare; Bursele(byrsa=pungă, sac); Tecile fibroase ale tendoanelor se mai numesc ligamente inelare; Tecile sinoviale ale tendoanelor. Vor fi prezentate în alte lecții.

Fiziologia mușchiilor. Mușchii sunt organe active ale mișcări. Ei determină fie mișcări a unor segmente corporale, fie mișcări ale întregului corp. Mușchii sunt aceia care mențin corpul într-o postură fixă. Pentru a îndeplini aceste funcții mușchii trebuie să aibă anumite proprietăți fundamentale. Printre acestea amintim: excitabilitatea, extensibilitatea, elasticitatea și contractibilitatea.

Excitabilitatea este o însușire generală a materiei vii și reprezintă proprietatea acesteia de a răspunde la acțiunea agențiilor din mediu. Avem excitanții fizici, chimici și fiziologici. Excitantul fiziologic este influxul nervos. Avem mușchii cu excitație directă(acționează direct) și excitație indirectă, care se produce prin intermediul nervului motor. Extensibilitatea este proprietatea mușchiului de a se întinde sub acțiunea forței. Elasticitatea musculară este proprietatea mușchiului de a-și relua forma inițială, după ce a încetat forța care l-a întins sau contractat. Este o proprietate fundamentală a mușchiului, pentru că mușchiul este totdeauna adus la starea inițială de repaus. Această stare de revenire a mușchiului din contracție sau întindere la starea de repaus se numește relaxare. Deci mușchiul caută totdeauna să se relaxeze. Contractilitatea este proprietatea specifică mușchiilor de a-și schimba forma, devenind mai scurt și mai gros atunci când asupra lui acționează un excitant. În timpul procesului de contractilitatea, volumul mușchiului rămâne constant, dar cea care se schimbă este forma mușchiului.

Manifestări ale contracției musculare. Schimbările de formă în timpul contracției cu greu pot fi observate direct. Contracțiile musculare se grupează în : contracții simple sau secuse musculare și contracții fuzionate sau susținute. Contracții fuzionate sau susținute. Acest tip de contracții se obțin prin aplicarea unor succesiuni de excitanți(excitanți „în salve”). Contracțiile fuzionate se împart în două mari grupe: contracții tetanice și contracții tonice.

Secusa musculară este o unitate elementară a răspunsului muscular, care are loc la o singură excitație electrică sau un sigur impuls nervos. Studiul contracției musculare se face cu un aparat numit Miograf, care permite ca rezultatele să fie înscrise într-o diagramă. Studiind diagrama Planșa 5 A Figura 1 vom observa că prin acțiunea unui excitant asupra mușchiului, el provoacă o schimbare de formă a mușchiului, după care acesta revine la forma inițială. Privind miograma figura 1 observăm că deși se aplică forța(prin închiderea circuitului electric) avem: o perioadă scurtă de timp în care nu se produce nimic în mușchiul contractat; Această perioadă de timp se numește perioada latentă. Acestă perioadă este de aproximativ 2 m/secundă și poate să scadă sau să crească în funcție de tipul mușchiului. După perioada latentă observăm pe miogramă urmează perioada ascendentă în care mușchiul se contractă se scurtează. Dacă privim în continuare miograma vedem că se ajunge la scurtarea maximă în punctul de inflexiune a celor două curbe. După punctul de inflexiune a celor două curbe urmează perioada descendentă și mușchiul începe relaxarea. Între cele două perioade putem face o distincție clară: perioada ascendentă este mai scurtă și mai abruptă. Iar perioada descendentă este mai lină și mai lungă. Mușchiul obosit are o secusă mai lungă. Pentru același tip de mușchi durata secusei crește cu cu cât temperatura la care se execută secusa scade. Intensitatea secusei variază cu intensitatea excitantului. Reflexul rotulian este un exemplu tipic de secusă; acesta se obține prin lovirea tendonului mușchiului cvadriceps, care, intrând în contracție, face extensia gambei. Vezi planșa 5 A Figura 1.

Contracția tetanică sau tetanosul muscular. Dacă excitantul acționează asupra mușchiului la intervale mai scurte decât este durata secusei musculare, se produce o contracție cu caracter special, care se numește contracție tetanică sau tetanos muscular. În funcție de frecvența aplicări excitantului, tetanosul muscular se poate prezenta sub două aspecte. a). Tetanos incomplet. În acest caz excitantul se aplică în intervale mai mici decât durata secusei, dar mai mari decât durata primelor două perioade(ascendentă și laterală). b). Tetanos complet. Dacă excitațiile se repetă în intervale de timp mai scurte, ele cad în perioada de scurtare a mușchiului, adică înainte ca mușchiul să-și fi început perioada de relaxare. În acest caz între ramura ascendentă și cea descendentă există un platou. Vezi planșa 5 A figura 2.

Contracția tonică. Tonusul muscular. În condiții obișnuite mușchii primesc, în mod continuu impulsuri slabe din centri nervoși. Acest fapt face ca mușchiul să fie în mod permanent în contracție. Și această stare de contracție permanentă se numește tonus muscular. Deci tonusul muscular este o reacție reflexă de contracție ușoară și continuă, fiind realizat prin menținerea în activitate a unui mic număr de unități musculare.

Forța musculară. În timpul contracției ia naștere în mușchi o forță care se numește forța musculară, direct proporțională cu intensitatea contracției. Forța musculară care corespunde contracției maximale a mușchiului poartă denumirea de forță musculară absolută. Forța musculară specifică se măsoară în kilograme și pentru mușchii striați ai omului este de 5 până la 8 kilograme.

Activitatea musculară. Prin activitate musculară sau travaliu muscular se înțelege lucrul mecanic pe care îl execută forța musculară în timpul contracției. Intensitatea travaliului muscular este egală cu GxD, unde G este greutatea deplasată, iar D este distanța pe care se deplasează.

Oboseala Musculară. Mușchiul care se contractă un timp mai îndelungat manifestă la un moment dat, o slăbire a capacității sale de funcționare. În acest caz se constată o scădere a forței musculare, o scădere a excitabilității, o lungire a perioadei laterale și o creștere a perioadei de relaxare. Această stare nouă în care ajunge mușchiul după o activitate excesivă se numește oboseală musculară. În timpurile de azi s-au făcut multe cercetări și medici au ajuns la concluzia că oboseala musculară e determinată slăbirea sistemului nervos. Un exemplu clasic, dacă excităm nervul motor al unui mușchi, în activitatea căruia au apărut semne de oboseală, se produce o intensificare a contracției. Medici spun că acest fapt dovedește că oboseala a fost determinată de starea centrilor nervoși care au obosit mai repede ca mușchiul. Ce spun Eu? Da Eu zic prima dată, că nu avem Prana Shakti în acel mușchi, deci mușchiul a fost stors de Prana. În al doilea rând spun că alimentarea cu nutrimente, sânge și limfă nu s-a putut face în acea solicitare rapidă. Eu v-am spus totdeauna să ne relaxăm folosind postura Savasana(tipică pentru relaxare corporală).

Rolul mușchilor în organism. 1. Mușchii scheletici sau somatici îndeplinesc diferite mișcări ale corpului precum: a). Menținerea poziției verticale a corpului se face prin contracția unui număr de mușchii. b). Mișcări de deplasare a corpului care se fac prin mers și fugă. 2. Mușchii organelor interne sau viscerali. Sunt formați din mușchi netezi cu excepția miocardului.

Mare Zeu Vasile, Vasile în postura Lotus. Mare Zeu Vasile, Vasile la absolvire clasei a-VII-a la Căbești în 1962.

Exemple din viața mea cu aceste cu contracția tetanică și contracția tonică.

Cum am căzutul Eu din cireș de la 8 metri la 2 metri. Merg Eu și mă urc în cireș, mănânc Eu cireșe de pe crengile de jos, dar mă urc tot mai sus. Și în final erau cireșe frumoase la vârful cireșului și caut Eu să le culeg să le mănânc. Și mă urc până ajung cu capul deasupra vârfului cireșului. Dar simțeam cum îmi tremură genunchi și picioarele, caut eu să ajung la cireșe și mai frumoase și într-un moment de neatenție îmi lunecă picioarele de pe creangă și cad în jos. Cireșul avea vreo 10 metri înălțime, Eu eram cu picioarele la 8 metri înălțime și am căzut cam 6 metri. Am căzut cu burta pe o creangă groasă și plină de crengi mai mici, perfect la orizonta. M-am lovit rău, adică durere fără rană la zona costală dreapta. Am sat acolo vreo 15 minute și m-am masat pe coastele drepte.

Această cădere se datorează faptului că Mami Kundalini mă avertizează: a). Să nu mă mai urc în vârful pomilor; b). Crengile pomilor în vârfuri sunt subțiri de grosimea degetului gros; c). Genunchi intră în tremurat puternic la fel coapsele și gambele; d). Tot acest tremur puternic creează o stare de frică în mentalul uman. Dacă persoana respectivă caută să urce, automat cade, dacă stă pe aceiași creangă și nu e atent, iar cade(cazul meu). Remediu el trebuie să coboare imediat cu o creangă sau două mai jos.

Schimbarea metodei de-a urca pe vârful copacilor. Fructele frumoase și zemoase se fac în vârful pomilor și trebuiesc culese. Așa că am adaptat o nouă tehnică. Când ajungeam în vârf și îmi tremurau genunchi și picioarele automat Eu îndoiam genunchi(se făcea o ghemuire a corpului) și strângeam cu genunchi pomul. În acest fel Eu nu mai cădeam și puteam să culeg fructele cele mai frumoase ca nuci, mere, cireșe, pere, prune, etc.

Explicarea fenomenului azi 19 August 2016. Atunci eram mic și nu am știut ce este acest tremurat al genunchilor și picioarelor. Totuși fenomenul de tremurat se manifesta și prin frică. Dar metoda de ghemuire a corpului rămâne valabilă și azi. Deci Eu v-am spus că Prana Shakti este cunoașterea practică și cunoașterea în programele subtile din corpul dumneavoastră. Doctori zic că energia psihică conduce sistemul nervos, adică dă mișcare și cunoaștere. Yoghini indieni zic că Jivatman est cel care dă cunoaștere și energie în corp. Iar Brahmanii zic că Pranava OM este totul în organism. Mai repet puțin Prana Shakti este cea care coordonează sistemul nervos central și periferic, tot Ea execută toate mișcările din organismul dumneavoastră. Vă rog studiați lecțiile cu cele 10 sufluri vitale. În cazul meu în vârful copacului Prana Shakti este cea care mă avertizează că există pericolul ruperi crengilor și pericolul căderi mele. Dacă dumneavoastră coborâți două crengi mai jos pericolul trece, iar dacă stați pe aceiași creangă la cea mai mică neatenție cădeți.

Și aici o să ziceți da, ai avut contracții musculare de tetanie? Eu nu zic că așa a fost, deci tremurătura a fost produsă de tetanie(deficiență de calciu). Să zicem că paralel cu acest pom ar mai fi fost un cireș mai înalt, mai gros și Eu pe o creangă paralelă aș fi trecut în el. Tremurătura produsă de tetanie ar fi încetat imediat sau dacă aș fi coborât cu două crengi mai jos. Ce spun Eu că Prana Shakti a fost cea care a produs fenomenul de contracții susținute tetanice. Ea este cea care știe că se rupe creanga sau sunt în pericol de cădere din pom și nu sistemul nervos central. Există multe de zis aici, dar voi puncta numai esențialul. 1. Dacă dumneavoastră veți studia cărțile de yoga fără a face Pranayama veți fi numai un speculant mental cu diplomă. 2. Dacă dumneavoastră veți face Pranayama, dar nu veți obține o viteză a Pranei cu minim 1,5 mai mare ca a ființelor umane, dumneavoastră nu știți ce e aceia Prana.

Cele 7 Dhatus. Mare Zeu Vasile, Vasile execută postura pregătitoare pentru Sitali.

Compoziția chimică a mușchilor.

Compoziția chimică a mușchilor. În mai toate cărțile de anatomie se începe cu o descriere a mușchilor după formă și locul unde sunt amplasați în organism sau pe schelet. Mușchi sunt constituiți din: multă apă; numeroase substanțe minerale și diferite substanțe organice. În acest caz apa reprezintă 72 – 80%, iar rezidiul uscat 20 – 28%. Deci rezidul uscat este format din săruri minerale și substanțe organice. 1. Sărurile minerale (1%) sunt reprezentate prin diferiți compuși anorganici, caracteristici materiei vii, dintre aceștia cei mai importanți conțin: K, Na, Ca, Mg, etc. Astfel, calciul, magneziul au rol în excitabilitatea musculară și în producerea contracției, potasiul produce oprirea activității musculare, iar sodiul intervine în procesele chimice energetice. 2. Substanțele organice din mușchii sunt reprezentate prin: a). Substanțe azotoase (16,5-20%) b). Substanțe neazotoase(glucide 0,2-0,8%; lipide 0,5-1,5%) a) a). Substanțele azotoase predomină în musculatura și sunt considerate ca un rezervor de proteide al organismului. Substanțele azotate protidice mai importante sunt: 1. miozina, 2. actina și 3. mioglobina. Miozina și actina se găsesc sub forma compusului chimic acto-miozină, care reprezintă 10% din greutatea mușchiului acestea sunt proteine contractile. Miozina prin trecerea lumini prin molecula sa, se produce fenomenul de birefringență. Prin acest fenomen miozina are proprietatea de a descompune o substanță energetică deosebit de valoroasă, numită adenozintrifosfat (notat cu ATP). Miozina și actina, alături de ionii de Ca++ și Mg++, au și activitate enzimatică adică descompun molecula de ATP. În afara acestor proteine, mai sunt: mioglobina și miogenul. Mioglobina fixează reversibil oxigenul molecular formând oximioglobina, compus ce reprezintă o rezervă locală de oxigen. Actina este o substanță proteică, formată din molecule globulare. Dintre substanțele azotoase neprotidice, importante sunt: acidul adenozintrifosfat sau ATP. Acest acid este o combinație între adenozină și acidul fosforic. Proprietatea s-a fundamentală este descompunerea sa în acid fosforic și o cantitate de energie. Această substanță este energie care pune în mișcare mușchiul. Acidul creatinfosforic sau fosfagenul(PC) este o combinație între creatină și acidul fosforic. Acidul creatinfosforic se poate descompune, eliberând acid fosforic și energie. Aceste două substanțe se află în echilibru. b) Dintre substanțele organice neazotoase, în rezidiu uscat găsim: glucidele și lipidele. Glucidele sunt reprezentate prin glicogen și glucoză care se găsesc în sarcoplasma fibrei musculare (miocitului). Glicogenul se află în proporție mult mai mare 0,5-1,5% decât glucoza 0,02 – 0,4%. Glicogenul este forma de rezervă a glucidelor din mușchii(glicogen muscular). În timpul de repaus muscular, cantitatea de glicogen este mai mare, ea scade simțitor odată cu intensificarea activității musculare. Mai găsim în mușchi acid lactic, fosfolipide, colesterol, etc.

Cei patru frați Ivașca, Vasile, Gheorghiță,  Aurel și Tudorel. Marea circulație arterială și venoasă.

Al patrule dhatu.

4. Medas Dhatu(țesutul adipos). Țesutul adipos este îngrijit de țesutul muscular și la rândul lui susține măduva și țesutul osos(asthi dhatus). Funcția sa de bază este protecția și susținerea organismului. De asemenea el susține lubrifierea organismului. O grăsime în exces duce la obezitate, la care se asociază slăbirea organismului.

Țesutul adipos(gras) face parte din țesutului conjunctiv moi. Țesutul adipos conține celule care acumulează grăsimi de rezervă. Celule grase apar în țesutul conjunctiv din fibroblastele slab deferenţiate, din celule reticulare. Grăsimea se acumulează în primul rând în țesutul conjunctiv a cavității abdominale, sub piele, între mușchi și în alte locuri. La o alimentare insuficientă și la foamete, grăsime în țesut este puțină. O importanță de bază a țesutului adipos este activitatea biologică înaltă, constă în faptul că îndeplinește rolul de rezervă pentru acumularea materialului alimentar, are o mare rezervă de energie potenţială. În unele sectoare a corpului, țesutul adipos îndeplinește funcţii mecanice. Este un strat ce apără organele interne de acţiunea mecanică, dar totodată având o conductibilitate termică joasă apără organismul de suprarăcire. În componența țesutului adipos se găsesc substanțe biologic prețioase pentru alimentația organismului, acizii grași și vitaminele. 2. Compoziția chimică a țesutului gras. O componenta de bază a țesutului adipos sunt grăsimile, ce constituie uneori și până la 98% din masa țesutului. Într-o cantitate insuficientă el mai conține și alte substanțe ca: lipide, proteine, enzime, precum și vitamine și unele substanțe organice și minerale. Lipidele extrase din țesut ca substanțe organice sau prin altă cale constau în general din trigliceride, dar într-o anumită cantitate ele conțin și substanțe solubile în lipide, ca glucidele, carotinoizii, steroizii, vitamine și pigmenți.

Mare Zeu Vasile, Vasile în postura Lotus execută postura pregătitoare pentru Sitali. Cele trei principii(dosha), Vata , Pitta și Kapha.

Ce spun Medicii despre acest țesut adipos?

Ce spun Medicii despre acest țesut adipos? O greutate corporală, păstrată în limite normale, este extrem de importantă pentru articulații puternice și sănătoase. Medicii susțin că excesul în greutate este dăunător pentru toate articulațiile, dar, mai cu seamă, pentru șolduri, genunchi, glezne, articulațiile tălpii și cele ale coloanei vertebrale. Cei supraponderali au un risc de 4-5 ori mai mare de a dezvolta artroză printr-un efect mecanic, supunând articulațiile, mai ales cele care duc greutatea corpului(șolduri și genunchi), la un stres suplimentar indezirabil. Cu cât cântărește mai mult o persoană, cu atât mai mult articulațiile picioarelor și ale coloanei vertebrale vor suferi. Obezitatea și artrozele se întrețin reciproc! Artroza poate să determine o activitate redusă care, la rândul ei, facilitează un spor în greutate, iar obezitatea să agraveze artroza existentă. Scăderea în greutate reduce cu mult presiunea mecanică asupra articulațiilor! Țesutul adipos produce anumite substanțe dăunătoare pentru articulații. Profesorul reumatolog Richard Treves, într-un articol de specialitate publicat în Le Figaro, subliniază că ,,țesutul adipos ar putea fi un rezervor de substanțe generatoare de artroză.’’ Un studiu din 2010, publicat în Annals of Rheumatic Diseasea din Paris a constatat că scăderea masei ponderale este în stare să ușureze durerea și să reducă inflamația articulațiilor. Iar David Felson, de la Universitatea din Boston, a declarat că ,,celulele grase din corp produc factori pro-inflamatori care determină distrugeri articulare cu mult mai rapide decât cele care ar aparea în altfel de condiţii.”

Concluzii la acest țesut adipos. Și eu am avut mult țesut adipos între ani 1976 și 1996, greutatea mea a ajuns în jur de 90 de kilograme. Deci timp de 20 de ani am avut cu 30 de kilograme în plus, vezi pozele mele cum arătam în acea perioadă. Acest lucru v-am spus și lecția trecută și mai o repet și acum. Cea dea Zecea strategie: Posturile totale și Posturi Parțiale. În datata de 10 Aprilie 1996 am întrat în Post total de 40 de zile, iar în data de 28 Mai 1996 am ieșit din postul total. Greutatea în 10 Aprilie 1996 a fost de 89 kg, iar în 28 Mai 1996 a fost de 66 kg. Deci am pierdut 23 de kg. După data de 28 Mai 1996 greutatea mea maximă a atins numai 76 de kilograme. În acest caz pot afirma că cea de-a zecea strategie și-a atins ținta și Eu am avut un corp ușor. Dar Marea Zeiță Kundalini era Infinit de Grea. Aceste Posturii totale și Posturii Parțiale le-am efectuat în perioada 10 Aprilie 1996(prima zi) și le-am întrerupt în 2 aprilie 2009. Greutatea în 2 aprilie 2009 a fost de 75 kilograme. Azi în 10 August 2016 greutatea mea este de 68 kilograme.

Cei patru frații Ivașca la nunta lui Gheorghiță cu Rodica și mama Mărioara. Mare Zeu Vasile, Vasile în 1976 având greutatea de 89 kilograme, așa arătam.