Vasile Ivașca. Cele șape Dhatus. 1. Rasa și 2. Rakta, primele două dhatus. Sângele(rakta) și limfa(rasa) prezentare. Schimbul de gaze și oxigenarea în plămâni.

Mare Zeu Vasile, Vasile execută Sutra Neti.

Mare Zeu Vasile, Vasile împreună cu Tati Shiva și Zeii Medii.

Intrăm într-o nouă lecție în care ne vom familiariza mai mult cu corpul uman. În aceste luni Yoga Noastră este asaltă de Yoghinii Rușii. Eu le doresc succes în Yoga și să avanseze cât mai mult. Eu nu fac nici o discriminare între yoghini. Dacă au probleme să le semnalizeze. Dacă vor să se organizeze La nivelul Rusie în Yoga Noastră o pot face. Să-și aleagă un lider național și celelalte structuri de conducere.

O scurtă recapitulare a lecției cu Mentalul uman. În lecția trecută cu Mentalul uman am început numai o introducere a mentalului. În medicina Europeană și filozofia Greacă nu avem cuvânt mental, ei spun psihic și ramura care se ocupă de acestă știință se numește Psihologie. Mai concret ei spun că sistemul nervos central ar fi centrul psihologic. Iar energia care animă acest centru psihologic ar fi energia nervoasă sau psihică. Eu v-am spus că în Yoga Mea(yoga noastră) că avem un înveliș mental(Manomaya kosha) care are sediul în Ajna chakra. Tot aici ca subordonate se găsesc cele două sub-chakre, Manas și Soma. În acest caz Ajna chakra este „Centrul de Comandă a Mentalului dumneavoastră.” Ajna chakra ca „Centrul de Comandă” se bazează pe cele două sub-chakre, Manas și Soma. Cel două sub-chakre au în total 22 de petale și tot atâtea calități. Aceste calități sunt menținute pe petale datorită programelor subtile existente acolo. Programele subtile sunt puse în funcție de cele 10 sufluri vitale. Iar ca etalon de funcționare sunt cele 5 elemente subtile din chakre. În acest caz dacă suflurile vitale și elementele subtile slăbesc și mentalul dumneavoastră slăbește foarte mult. Pentru a întări mentalul Eu v-am spus să practicați Pranayama și să faceți Likhita Japa cu bija Mantre-lor elementelor subtile.

Precizări în legătură cu medicina Ayurveda care vă voi prezenta Eu. De la bun început Eu nu sunt doctor. În acest caz toată acestă medicină va fi prezentată în stil yoghin. Nu vor fi abordate o serie de ramuri ale medicinei ca chirurgia, ginecologia, geriatrie, etc. Toată acestă Medicină Ayurveda care Eu o voi prezenta vă ajută să eliminați: 1. Marele Blocaj; 2. Cele 7 Blocaje Principale; 3. Cele 5 Blocaje Secundare; 4. Cele 6 blocaje suplimentare; și alte blocaje ale corpului subtil. Da mulți vin la yoga cu o serie de tumori sau alte boli, dar cei care vor Iubi Marii Zei vor beneficia de înlăturarea acestor boli. Dacă în India într-un spital al Medicinei Ayurveda un doctor aplică anumite terapii de vindecare Eu în această Medicină Ayurveda am căutat să le înlocuiesc cu procedeele yoghine. În India un Medic Ayurved face prima dată medicina generală și după aceia ca specialitate Medicina Ayurveda. Dacă vă uitați într-o carte Indiană a Medicinei Ayurveda nu veți vedea o descriere și funcționare a corpului uman. Mulți yoghin vin la yoga fără să cunoască corpul uman și funcționarea sa. Unul e meseriaș, altul a făcut liceul, altul a făcut facultatea, dar nu a învățat nimic la anatomie și nu cunoaște funcționarea corpului uman. În acest caz Eu mă văd obligat să fac o descriere și funcționare a corpului uman, într-o formă mai condensată. În această lecție vă voi prezenta limfa, sângele, schimbul de gaze la nivelul plămânilor, anemia, hemostaza, imunitate, boli și deficiențe în funcționarea acestora.

Cele 7 Dhatus. Corpul omenesc cuprinde șapte țesuturi de bază numite dhatus. Cuvântul sanscrit dhatu înseamnă „element constructiv.” Cele 7 țesuturi răspund de întreaga structură a organismului. Dhatus- urile mențin funcțiile diferitelor organe , sisteme și părți vitale ale corpului. Dhatus-ul susține atât fizicul cât și mentalul. Trebuie menționat că în stările normale de funcționare a organismului și tridosha e considerată dhatus. Totuși există o deosebire esențială între dhatus și tridosha și anume: Dhatas-urile pe lângă funcționarea organismului mai asigură și funcția de nutriție. În stările patologice aceste dhatus(țesuturile) devin malas(deșeuri ale organismului). Cele șapte dhatus se ocupă cu conceperea și realizarea arhitecturii structurale a organismului. Medicina Ayurveda descrie șapte dhatus(tipuri de țesuturi): 1. Rasa(țesut plasmatic); 2. Rakta(țesut sanguin sau globulele roșii); 3. Mamsa(țesut muscular); 4. Medas(țesut adipos); 5. Asthi(țesut osos); 6. Majja(măduva osoasă, țesut nervos); 7. Shukra(țesut de reproducere).

Lămurii cu aceste șapte dhatus. Toate aceste nu sunt altceva decât rodul substanțelor nutritive din organism. Aceste șapte dhatus sunt generate, distruse și refăcute constant. Cele șapte dhatus sunt de două feluri: 1. Permanente(sthayi); 2. Temporale(asthayi). În acest caz dhatus-urile permanente formează structura de bază a copului și susțin corpul. Dhatus-urile temporale susțin datus-urile permanente prin faptul că le hărănesc și le protejează. În concepția lui Charaka „ahara rasa” (substanțe digerate) hărănesc rasa(limfa), rakta(sângele, mamsa (mușchi), medas(grăsimile), asthi(oasele), majja(măduvă și nervi), shukra(aparatul reproducător), precum și cele cinci organe de simț(indrya). Charaka mai arată că „dhatus” suferă o schimbare sub influența lui Agni(focul digestiv). Aceste șapte dhatus sunt influențate și de tridosha. Atunci când un dhatu nu funcționează, el influențează următorul dhatu, pentru că fiecare dhatu primește substanțe nutritive de la cel anterior lui. Pentru a vă lămuri cum funcționează cele șapte dhatus și ordinea lor de funcționare vezi planșa 3 A. Circulația substanțelor nutritive și transformarea celor șapte Dhatus.

Principiile Vata, Pitta și Kapha, localizarea lor în corp. Mare Zeu Vasile, Vasile execută Sutra Neti.

Și acum Rasa Dhatu.

1. Rasa Dhatu(plasmă sau țesut plasmatic). Charaka afirmă că țesutul plasmatic derivă din alimentele digerate. După procesul de absorbție plasma circulă prin tot organismul prin canalele sale specifice. Plasma este partea lichidă a sângelui sau limfei, formată din apă, săruri, proteide, lipide și glucide, anticorpi, etc. Principala sa funcție este hărănirea tuturor celulelor din interiorul organismului. „Rasa Dhatu” circulă cu ajutorul suflului Vayu. După digestie plasma circulă prin canale limfatice și artere către inimă de unde este pompată în întreg organism. Mișcarea în artere, vene și canale limfatice se face de către suflul Vayu. Rasa hărănește țesuturile permanente ale organismului în ordinea cronologică, conform planșei 3 A.

2. Rakta Dhatu(sângele sau țesutul sanguin). Rakta Dhatu este unul din cele mai importante țesuturi, deoarece este răspunzător de hărănirea țesuturilor permanente. Sângele este format din combinația plasmei cu „ranjaka pitta.” Funcția acestui țesut este de a hărăni restul țesuturilor. Sângele conferă forță fizică și determină coloritul organismului. El stă la baza vieți. Inima este cea care îi asigură circulația prin artere și vene.

Sângele. Ce spune medicina Europeană despre sânge? Așa cum e prezentat în Medicina Ayurveda nu ne putem face o părere clară despre sânge. De aceia Eu v-am spus să aveți dumneavoastră o bibliotecă medicală acasă. Din aceste cărți de medicină să mai studiați din când în când. Yoga pe care Eu am practicat-o și care v-o relatez se bazează pe cunoașterea precisă și exactă. Sângele, limfa și lichidul celular formează mediul intern al organismului, caracterizat prin compoziție și proprietăți fizico-chimice relativ constante. Sângele realizează, pe de o parte, aportul la nivel celular de substanțe energo-genetice și plastice printre care: glucoză, aminoacizi, acizi grași, etc și săruri minerale, apă și O2 . Iar produșii catabolismului celular precum: uree, acid uric, amoniac, etc, și CO2 îi transportă la eliminare din corp. Volumul de sânge din corpul uman reprezintă 8% din greutatea corporală, astfel un om de 70 de kg are 5,6 litri de sânge. Referitor la pH-ul sângelui el variază între 7,3 și 7,4. De aici se vede slaba lui alcalinitate, iar pe de altă parte marea stabilitate a reacției sale. Reacția neutră este indicată de pH-ul egal cu 7,04. Variațiile ph-ului sanguin sub 7,3 sau peste 7,4 sunt stări patologice. Compoziția sângelui e formată din plasma sanguină în proporție de 55% până la 60% și elemente figurative 40% până la 45%. În această compoziție elementele figurative sunt libere, și de aceia sângele este considerat un țesut mobil. Elementele figurative ale sângelui se împart în trei categorii: eritrocite, leucocite și trombocite. Eritrocitele sun celule fără nucleu au formă circulară de disc biconcav. Numărul eritrocite în sânge este 5 milioane/mm3 la bărbat. Eritrocitele sunt celule specializate pentru transportul lui O2 de la plămâni la țesuturi și a lui CO2 de la acestea la plămâni. Formarea se face în organe speciale numite organe hematopoietice, deci măduva roșie a oaselor late. Această formare a eritrocite se face în mai multe stadii, iar produsul final sunt globulele roșii din sângele circulant. Durata medie de viață a globulelor roșii(hematii) în circulație este de 120 de zile. Hematiile îmbătrânite sunt distruse în Splină(care constituie Cimitirul globulelor roșii), ficat, măduva osoasă, ganglioni limfatici, prin hemoliză. Ca substanță organică predominantă în eritrocit, menționez hemoglobina, care se găsește în proporție de 34% din volumul electro-citului. Hemoglobina este o substanță organică foarte complexă. Ea este formată dintr-o proteină numită globulină și dintr-un grup proteic, care are un pigment numit hem. În molecula hemului se găsește fier, care are o mare importanță pentru funcția electrocitului, întrucât de el se leagă molecula de O2 , ce urmează a fi transportată.

Leucocitele(celule albe). Sunt celule nucleate cu principalul rol de a apăra organismul în procesele de apărare contra agenților patogeni. Leucocitele au o formă ovală, dar sunt capabile să emită pseudopode și își alungesc forma pentru a se prinde de pradă pentru a o devora. Această posibilitate de a forma pseudopode le dă leucocitelor posibilitatea de a se mișca activ și de a străbate peretele capilar pentru a prinde intrusul, dușmanul. Deci trecerea leucocitelor prin peretele capilar se numește diapedeză și este principala lor caracteristică. Tot datorită pseudopodelor, leucocitele pot ingera diferite particule organice, în special, bacterii, pe care citoplasma lor o digeră. Procesul se numește fagocitoză, iar leucocitele se mai numesc fagocite. Fagocitoza are un caracter selectiv, nu sunt fagocitate celulele vii ale aceluiași organism. În acest caz suprafața leucocitului are un caracter negativ, iar corpurile străine sau moartea au o suprafață pozitivă. După cum știți din electricitate sarcinile electrice cu minus se adună, iar sarcinile electrice minus cu sarcinile electrice cu plus se distruge prin acea flamă electrică. În cazul de față aceste sarcini au un caracter selectiv. Datorită diapedezei și fagocitozei, leucocitele își pot îndeplini rolul lor de distrugere a agenților patogeni din organism. Numărul leucocitelor este în medie de 6500/mm3 și variază între 4000 și 8000/mm3. Dacă numărul leucocitelor crește la 8000 se numește leucocitoză, iar scăderea sub 4000 se numește leucopenie. Leucocitoza poate fi temporală sau permanentă. Leucocitozele permanente sunt manifestări ale boli infecțioase care produc o serie de stări patologice precum: scarlatina, encefalita, septicemiile, holera, etc. Dacă în cazul stărilor de leucocitoză permanentă se produce o ieșire de sub control, leucocitele se înmulțesc anarhic, iar starea de boală se numește leucemie. Scăderea numărului de leucocite(leucopenie) se manifestă în unele boli infecțioase, ca: febra tifoidă, gripa, intoxicații cu substanțe chimice sau prin acțiunea razelor X. Pe baza origini, formei, structuri și rolurilor lor în fiziologice leucocitele sunt de mai multe tipuri; A. Polinucleare și B. Mononucleare. Polinucleare sunt: neutrofile, acidofile și bazofile. Mononucleare sunt: limfocite și monocite. Fiziologia Leucocitelor. Fiindcă avem mai multe tipuri de leucocite ele fac multe funcții în organismul uman. Toate tipurile de leucocitele manifestă sensibilitate sporită la prezența agenților patogeni. Leucocitele sunt specializate pe diferite acțiuni. Neutrofile și monocitele, având o mobilitate accentuată și proprietăți fagocitare accentuate. În acest fel ele atacă organismele care au pătruns în organism le distrug și după aceia curăță locul de celule moarte și corpii străini, pe care le înglobează. Pentru îndeplinirea fagocitozei, în citoplasma acestor leucocite se găsesc numeroase enzime, în special proteaze. Neutrofile produc și enzime care distrug cheagurile de fibrină ce se pot forma în sânge sau lizează țesuturile din jurul focarelor de infecție, izolându-le de restul organismului. În cazul infecțiilor grave neutrofilele pot fi omorâte. Acest fapt se întâmplă când ingerează un număr mare de bacterii. În cazul unei infecții banale locale în zonă se produce o reacție complexă, care începe printr-o congestie(aflux de sânge) mai mult sau mai puțin pronunțată. În acel loc se produce o vasodilatație și o mobilizare intensă de leucocite. Acestea trec prin pereți capilarelor (diapedeză) și încep atacul împotriva microorganismelor invadatoare. În același timp se mai produce și o distrugere de leucocite intoxicate din țesutul atacat. Pe câmpul de luptă se concentrează tot mai multe leucocite, dar un mare număr din ele pier. Abcesul format conține fragmente de celule din țesutul invadat, bacterii fagocitate, bacterii vii, leucocite moarte și leucocite vii. Acest ansamblu local a tuturor componentelor formează ce numim noi puroi.

Imunitatea și Hemostaza. Imunitatea reprezintă capacitate de a recunoaște și neutraliza macromoleculele sau celulele străine organismului și care pătrunse în organism, ar putea produce dereglări ale homeostaziei. Agenți străini, pătrunși în organism ca: bacterii, toxine, viruși, grefele, transplantele, proteinele sau celulele denaturate; care determină un răspuns imunologic se numesc Antigene. Hemostaza spontană este un proces fiziologic foarte complex prin care se opresc hemoragiile produse prin lezarea vaselor sanguine mici și mijlocii. Mecanismele hemostazei intervin imediat după lezare și produc constricția intensă a vasului lezat și sângele este deviat prin dilatarea vaselor colaterale, reducându-se astfel pierderea de sânge Trombocitele participă la acest proces, ele se aglutinează la marginea plăgii vasculare și constituie un dop plachetar care realizează hemostaza temporară.

Mare Zeu Vasile Vasile cu colegi de clasă la terminarea Școli profesionale în 1965 în Arad. Mare Zeu Vasile, Vasile în postura diamant pe malul Mureșului la Arad. Închinare în fața lui Tati Shiva.

Schimbul de oxigen la nivelul plămânilor.

La nivelul alveolelor pulmonare are loc schimbul de gaze, din alveole pătrunzând în sânge oxigenul, iar din sânge eliminându-se în alveolă dioxidul de carbon. Suprafața totală de schimburi gazoase de la nivelul plămânilor este de aproximativ 100 m². În unele cazuri patologice, această suprafață se poate reduce considerabil, cum ar fi cazul „aprinderilor de plămâni” (pneumonii) în edemele pulmonare și tuberculoză. Respirația. În general, prin respirație se înțelege funcția prin care organismul ia din mediul lui de viață „Oxigenul” și elimină dioxidul de carbon. În acest schimb de gaze se disting două faze: 1. Prima fază se petrece la nivelul „alveolelor pulmonare,” în care se realizează schimbul de gaze între mediul extern și sânge. Această fază se numește „respirația pulmonară” sau respirația externă. 2. A doua fază se petrece la nivelul țesuturilor și constă în schimbul de gaze dintre celule și mediul intern al organismului. Aceasta fază se numește „respirația tisulară” sau respirația internă. Pentru realizarea acestor două faze ale respirației, este necesar ca gazele să fie transportate la nivelul celor două suprafețe de schimb, acest transport este făcut de sânge. Organele care asigură mecanismul respirației sunt scheletul cuști toracice și mușchii respiratori.

Schimbul de gaze, analizându-se compoziția aerului inspirat și a celui expirat, s-au obținut următoarele rezultate. Deci aerul expirat se deosebește de aerul inspirat numai prin faptul că aerul expirat este mai sărac în oxigen și mai bogat în dioxid de carbon. După cum se poate vedea din tabel, aerul expirat este foarte sărac în „Prana”, te sufocă și îți vine să dormi. Totuși schimbul respirator pulmonar se realizează la nivelul alveolelor pulmonare. La acest nivel aerul este separat de sânge prin peretele alveolelor și prin peretele capilarelor sanguine. Aceste două straturi sunt foarte subțiri, încât aerul le poate străbate cu ușurință. Mai putem adăuga faptul că la acest nivel stratul celular alveolar este discontinuu, iar capilarele vin de cele mai multe ori, în mod direct cu aerul alveolar, prin porii substanței intracelulare a lor.

Cele șapte Dhatus și ordinea lor de funcționare. Mare Zeu Vasile, Vasile vă binecuvântează.

Tabel cu compoziția aerului.

Gazul	Proporția procentuală în aer.		Diferența între aerul expirat și inspirat în %
	Inspirat	Expirat
Azot și gaze rare.	79,02%	79,7%	+ 0,68%
Oxigen	20,94%	16,3%	- 4,64%
Dioxid de carbon	0,04%	4%	+ 3,36%
Vapori de apă	Variabil	Saturat	-
Gaze rare	Urme	Urme	-
Prana	Foarte bogat	Aerul expirat nu mai conține decât urme de prana.	Practic o persoană se sufocă în aerul respirat de ea, dacă nu e împrospătat.

Sângele.

Încărcarea sângelui cu oxigen. Există mai multe ipoteze în acest sens, dar eu vă voi arăta una care pare mai logică. Această ipoteză situează pe primul plan „presiunea parțială” a gazelor. Se știe că presiunea atmosferică reprezintă suma presiunilor parțiale ale tuturor gazelor din care este alcătuită.

Sub acțiunea acestei presiuni, în plasma sanguină se dizolvă totuși numai o cantitate foarte mică de oxigen, care este cu totul nesatisfăcătoare cerințelor organismului. În schimb datorită afinității excepționale pe care o are hemoglobina pentru oxigen, acest pigment se poate încărca(în anumite condiții, vezi tabelul de mai sus) până la saturație, adică în proporție de o moleculă de oxigen pentru o moleculă de hemoglobină. S-a mai constatat, pe baza unor analize, că - la temperatura de 37°C și la o presiune parțială de aproximativ 100 mm Hg-în apă se dizolvă abia 0,33 ml O2. Tot cam atât se dizolvă și în plasma sanguină, însă hemoglobina fixează din 100 ml sânge, la aceeași temperatură, cam 20 ml O2, deci de 60 de ori mai mult. Dar, datorită proprietăților pe care le are hemoglobina, transportul de oxigen este asigurat în mod admirabil. În acest caz spunem că pentru a acoperi nevoile organismului cu oxigen, sunt necesari numai 5 litrei de sânge. Mai putem afirma că sângele se încarcă în fiecare minut, cu aproximativ 1200 ml O2, cantitate care este utilizată de organism într-un timp de 5 ori mai îndelungat. Mai spunem ceva că sângele și limfa sunt ce două fluide care transportă oxigenul și nutrimentele la toate celulele organelor și la întoarcere sângele și limfa transportă produși debarasați de celule în procesul metabolismului.

Principiile Vata, Pitta și Kapha și relațiile dintre ele. Mare Zeu Vasile, Vasile execută Pranayama.

Tabel cu presiunea și compoziția aerului atmosferic.

Oxigen	Presiune	Proporția în compoziția aerului atmosferic.
Presiune parțială în aerul atmosferic.	1/4,775 din valoare presiuni atmosferice.	20,94%
Presiunea parțială a oxigenului din aerul inspirat.	(pO2)=760:4,775= 159,16 mm Hg	20,94%
Presiunea parțială a oxigenului din aerul expirat.	(pO2)=760:6,134= 123,899 mm Hg	16,3%
La nivelul alveolelor pulmonare presiunea parțială a oxigenului.	106 mm Hg
La nivelul sângelui venos, presiunea oxigenului este mult scăzută.	30-40 mm П, deci rezultă o diferență de 70 mm Hg.	Concluzie, în acest caz e posibil ca să difuzeze un mare număr de molecule de oxigen prin epiteliul alveolar și mediul endoteliului capilar, spre a ajunge în mediul intern.
Mare Zeu Vasile, Vasile execută Pranayana alternativă. Mare Zeu Vasile, Vasile în postura Lotus.